Stilul de viață agitat și stresant a condus la dispariția vechilor tradiții care acordau o importantă deosebită alimentației.
Regularitatea meselor zilnice a devenit o excepție, valabilă, cel mult, spre sfârșitul de săptămână sau vacanțe. Micul dejun fie lipsește, fie este înlocuit de o cafea băută la serviciu, în timpul unor discuții tensionate. Dejunul, la fel de grăbit, este înlocuit de câteva preparate de tip “fast food”, iar cina, după o zi obositoare și agitată, constituie uneori cea mai abundentă dintre mese, suprasolicitand digestia și împiedicând odihna. Și iată cum, alimentația, principalul proces fiziologic prin care ființa umană se integrează în mediu, nu își mai îndeplinește rolul.
O alimentație sănătoasă este bine-venită la orice vârstă, însă începerea unei educații alimentare din copilărie are drept rezultat învățarea principiilor corecte de nutriție și respectarea lor de-a lungul întregii vieți. Puterea exemplului, pe care trebuie să și-o exercite toți părinții, are un impact extrem de puternic asupra copiilor. Cu alte cuvinte, copiii sunt o oglindă în care se reflectă și obiceiurile alimentare ale părinților. Se recomandă încă din școli includerea a unui ciclu de lecții de igienă alimentară generală, capabilă să fixeze definitiv în mintea copiilor o serie de noțiuni privind pericolul abaterii de la anumite norme ale alimentației raționale.
Obiceiul supraalimentarii copiilor sau femeilor însărcinate sub pretextul feririi de îmbolnăviri sau al necesității crescute de calorii în sarcină sau lactație este dezastruos. El duce rapid la o adevărată pervertire a instinctului alimentar, în special prin forțarea mecanismului care, ca urmare a senzațiilor de foame și sățietate, pune de acord consumul alimentar cu nevoile energetice ale organismului. Copiii și femeile însărcinate hrănite forțat sfârșesc prin a se obișnui să mănânce din propriu impuls cantități disproporționat de mari de alimente, chiar atunci când mobilul acestui abuz a încetat să mai existe.
Nu mai puțin dăunător este obiceiul părinților care, pentru stimularea copiilor la învățătură sau bună purtare, răsplătesc succesele acestora cu prăjituri sau bomboane, conferind astfel o valoare exagerată și suplimentară acestor alimente. Copiii încep să le considere drept premii, care, dependent de efectele vegetative agreabile pe care le produc, au o valoare psihologică excepțională. De aici până la abuzul de dulciuri procurate cu orice preț nu este decât un pas.